Daaaa, ce vremuri!
Așa-i auzi pe mulți părinți spunând, când deapănă amintiri cu prietenii, despre vremurile când nu aveau nicio grijă.
Când vine un copil în viața ta îți aduce multă împlinire și bucurie, dar iți răpește, în cele mai multe cazuri, ceva ce te ținea mereu ancorat în realitate: viața socială!
Se schimbă multe și din păcate nu toate cuplurile reușesc să se reîntoarcă măcar la o mică parte din tot ce-i bucurau înainte de a veni pe lume drăgălășenia care le pune interdicție la distracție.
Nici nu-ți mai arde, zău!
Chiar dacă poți pleca nițel de acasă, fără bebe, în primele luni gândul îți va fi tot la el și te trezești agasându-i pe prietenii tăi arătându-le poze cu cel mic, povestindu-le cât a gângurit ieri, cum a regurgitat și eventual cât de urât miroase caca de nou-născut.
Nu doar mămicile fac asta, nuuuu! Și tăticii, care până mai ieri se uitau sictiriți la cei din gașca celor care au avut copii înainte și care îi arătau lui poze cu frumusețea bucălată. Da, uită și fac și ei același lucru! Garantat!
Nu-i așa că ai pățit-o și tu? Ai fost pus într-o situație similară, macar odată, fiind într-una din tabere, cu copii sau fară. Și ce este de făcut? Dacă ești proaspăt părinte și te vezi cu prietenii tai care nu au încă copii, nu vorbi prea mult despre bebeluș. Vorbește doar dacă ești întrebat și fii deștept și schimbă repede tu subiectul. Dacă vrei să te mai vezi cu ei…
Dacă nu ești părinte te rog să fii înțelegător, că-i mai frumos să păstrezi o prietenie veche decât să te superi că nu mai aveți subiecte interesante de discutat, că poate îți vine și tie rândul, cine știe… Oricum ar fi, până face bebe un anișor, eu zic să profitați, dacă aveți cu cine să-l lașați, să ieșiți cât mai des.
De ce? Pentru că drăgălășenia voastră mică nu realizează că mami și tati vor pleca în oraș. Dacă are păpică, iubire și atenție de la buni sau bonă puteți să vă relaxați liniștiți câteva ore. După ce mai creste nițel începe distracția! Atunci când vrei și tu să faci un duș, să te aranjezi, când stai cu ochii pe ceas ca să nu întârzii unde ți-ai propus să ieși, atunci copilul simte.
Au niste simțuri, mamaaaaa, detectivi dacă erau și nu te miroseau așa! Ba-l apucă foamea, ba setea, ba-l doare burta, ba ceva ce nici nu-ți trece prin cap, doar, doar să nu mai pleci. Cu toate explicațiile de rigoare primite de la tine, cum că ai nițică treabă și te întorci numaidecât la el, când ești gata de plecare, de obicei în fata ușii, se dezlănțuie haosul! Dacă n-ai știut câți decibeli are vocea unui copil supărat că pleci în oraș, așa poți afla.
Măi, nu că plânge, urlă! Și tu încerci, calm și zâmbitor, să-i explici că-l iubești, că nu-l părăsești, că te întorci repede, că-i aduci ceva bun, că a doua zi îl scoți în parc și-l lași să se joace în nisip…. Degeaba! Până la urma pleci cu sufletul îndoit și cu remușcări. Îți vine să suni din oră în oră să vezi ce face, dar când te intorci, de obicei el doarme.
Când te trezești, a doua zi, vine la tine zâmbitor și iubitor de parca nimic nu-l supărase seara trecută. Îți mai și spune cât de mult te iubește! Și realizezi că te-ai stresat degeaba și că totul este la fel că înainte. Nu a murit nimeni, doar stomacul tău a fost strâns de grijă fără temei.
Apoi vine perioada când te întreabă, înainte să ieși pe ușă, unde te duci, cu cine și când vii. Mai rău ca la poliție! Și trebuie să zici, nu musai adevărul, dar ceva trebuie să zici dacă vrei să ieși din casă fară urlete. Un singur lucru nu trebuie să-l spui: când te întorci. Nu știi cum te ia valul și ferească Sfântul să depășești ora promisă.
Rămâi dator vândut! Eu le spuneam copiilor mei să învețe un lucru: știe omul când pleacă, dar nu știe când se întoarce. Și au învățat destul de repede. Nu vă gândiți că am scăpat de „unde” și „cu cine”. Dar mi se pare corect să știe copilul și musai să fie adevărat. Nu de alta, dar va crește și vei vrea să-ți spună, la rându-i, adevărul. Mai târziu o să vină și ultima etapă: nu plecați mai repede? Noi nu am ajuns încă acolo, nici mult nu mai avem.
Dragii mei, ca și concluzie, a mea personală, nu alta, încercați să aveți grija de viața voastră socială! Fie că prietenii înțeleg prin ce treceți, sunt îngăduitori cu voi și nu vă taie de pe listele cu invitații la petrecerile lor, fie că vă împrieteniți cu oameni care au și ei copii, cu care aveți multe lucruri în comun, nu vă izolați!
Să fii părinte nu înseamnă că viața ta de femeie sau bărbat a pierit! Aveți pasiuni, dorințe, idealuri și nu toate trebuie să fie legate de copii. Cu cât sunteți voi mai bine, cu atât copiii voștri vor fi mai fericiți!
Cu dragoste de la o mamă pentru celelalte mame, Camelia
