Venirea pe lume a unui bebeluș este un moment plin de bucurie și emoție, dar și de noi provocări. Una dintre cele mai comune și adesea stresante experiențe pentru orice proaspătă mămică este gestionarea plânsului bebelușului.
La naștere și în primele câteva luni de viață, toți bebelușii plâng, uneori foarte mult! De fapt, ei „țipă” mai mult decât „plâng”, deoarece scot sunete foarte puternice și nu au lacrimi și nu suspină.
Un mijloc de exprimare
Plânsul este modul în care bebelușul tău se exprimă, își transmite emoțiile, te atenționează sau te cheamă la el.
Plânsul este de fapt o formă prin care îți cere un răspuns, iar principalul răspuns este să ajungă rapid în brațele tale. Atunci când se trezește, bebe caută căldura corpului mamei și vocea ei, care să-i ofere conectare, siguranță și iubire. De aceea te vrea tot timpul aproape și uneori simți probabil că are nevoie să stai lipită de el în primele luni de viață.
Cele mai frecvente cauze ale plânsului sunt nevoia de contact și nevoia de a fi hrănit. Dar plânsul poate exprima și o solicitare: suferința de a rămâne singur în pătuț, dureri de burtică sau colici, foame, disconfort din cauza căldurii sau scutecului plin etc.
Poți învăța să recunoști aceste cereri și nevoi la copilul tău urmărind momentul când plânge, durata și intensitatea plânsului și reacțiile sale atunci când încerci să-l liniștești.
Motivele pentru care plâng bebelușii
1. Foamea este una dintre cele mai comune cauze ale plânsului la bebeluși. Plânsul cauzat de foame este adesea acut și intensificat. Nou-născutul are stomacul mic și are nevoie să fie hrănit frecvent, aproximativ la fiecare două-trei ore. Un bebeluș înfometat poate fi neliniștit, poate să-și sugă degetele sau să caute reflex sânul mamei. Pentru a preîntâmpina plânsul, încearcă să observi primele semne de foame și să-l alăptezi înainte de a deveni foarte agitat.
Dacă bebelușul tău plânge în timp ce se hrănește, este posibil să înghită prea mult lapte, prea repede, fără să evacueze aerul sub formă de râgâieli, ceea ce declanșează mișcarea prea rapidă și bruscă a intestinului. Această activare a intestinului este dureroasă pentru el și va fi dificil să își termine masa, nu se va sătura și în scurt timp îi va fi din nou foame și va deveni agitat.
2. Nevoia de somn. Deși poate părea paradoxal, bebelușii plâng adesea atunci când sunt obosiți și nu reușesc să adoarmă. Recunoști acest tip de plâns pentru că este însoțit de semne ca agitație continuă și frecarea ochilor sau urechilor. Bebelușii care sunt prea obosiți pot deveni suprastimulați și le este greu să se liniștească. Crearea unei rutine de somn și asigurarea unui mediu liniștit și confortabil pentru dormit pot ajuta la prevenirea plânsului din cauza oboselii.
3. Disconfortul fizic. Plânsul poate fi de asemenea un semn că bebelușul tău nu se simte confortabil. Poate că scutecul este umed sau murdar, hainele sunt prea strâmte sau temperatura din cameră este prea ridicată sau prea scăzută. Verifică periodic aceste aspecte și schimbă-i scutecul la timp, folosește haine comode din materiale naturale și monitorizează temperatura din casă.
4. Nevoia de apropiere. Bebelușii au nevoie de multă afecțiune și contact fizic. Plânsul poate fi un mod de a solicita atenție, confort sau pur și simplu prezența ta. Ținut în brațe, legănat ușor sau masat delicat, un bebeluș care plânge pentru că se simte singur sau neglijat se poate liniști imediat.
5. Gaze, colici sau disconfort gastric sunt cauze care conduc de fiecare dată la crize intense și neașteptate de plâns, iar durerile de burtă sunt frecvente la nou-născuți. În aceste situații, bebelușul poate ține picioarele aproape de abdomen, care este încordat și tare la atingere.
Eliminarea gazelor după masă, menținerea unei poziții verticale după hrănire și aplicarea unor tehnici blânde de masaj abdominal pot ajuta la ameliorarea acestor probleme. Așează bebelușul pe antebrațul sau pe umărul tău, iar dacă plânsul se atenuează, acesta poate fi un semn că micuțul tău a avut o durere de burtică.
6. Suprastimularea sau sub-stimularea. Bebelușii pot plânge dacă se simt copleșiți de mediu sau, dimpotrivă, dacă se plictisesc. Un mediu prea zgomotos, lumini puternice sau o activitate intensă în jurul lor pot duce la suprastimulare.
Pe de altă parte, lipsa stimulării vizuale sau a interacțiunii poate duce la plictiseală sau frustrare. Ajustarea nivelului de stimulare în funcție de reacțiile bebelușului tău este foarte importantă pentru a menține un echilibru care să-l facă să se simtă confortabil și să fie liniștit.
Cum calmezi plânsetele bebelușului?
În timpul primelor patru luni, cel mai bine este să răspunzi rapid la plânsetele bebelușului. Nu ezita să-l ții în brațe, e primul lucru de care are nevoie, cu excepția cazului în care plânge în timp ce doarme. În acest caz, nu-l trezi, deoarece aceasta este o fază normală de somn „agitat”.
Asigură-te că îl hrănești imediat ce dă primele semne de foame și că este calm în timpul suptului, făcând pauze în timpul mesei pentru a ușura eructarea.
Uneori poate să plângă fără niciun motiv aparent, în special seara. Plânsul de seară sau plânsul de descărcare începe spre sfârșitul primei luni, atinge adesea un vârf pe la o lună și jumătate și, de obicei, dispare treptat până la sfârșitul primului trimestru.
Acest comportament este firesc până la instalarea unui program și a unei rutine zilnice. În plus, bebelușul este de multe ori supra-stimulat pe parcursul zilei și are nevoie să se elibereze prin plâns ca să se liniștească și să doarmă bine pe timpul nopții.
Stabilirea unei rutine de adormire reduce anxietatea asociată cu somnul și poate ajuta bebelușul să înțeleagă când este timpul să doarmă. Rutina poate include băița de seară, cântece de leagăn, îmbrățișări și povești spuse cu voce blândă.
Testarea diferitelor poziții de ținut în brațe te ajută să înțelegi care îl liniștește cel mai bine pe micuțul tău. De exemplu, unii bebeluși se calmează când sunt ținuți pe abdomen sau când sunt susținuți pe umăr.
Legănatul ușor poate ajuta la calmarea bebelușilor agitați. Poți folosi un balansoar sau poți legăna bebelușul în brațe într-un mod ritmic. De asemenea, plimbările cu căruciorul sau chiar o scurtă călătorie cu mașina pot oferi confort prin mișcare continuă, care îi va aduce aminte de perioada petrecută în burtica ta.
De ce să nu-l pui uneori în marsupiu, chiar și acasă? El va fi lângă tine, liniștit și calm, iar tu vei avea mâinile libere să faci și altceva prin casă, să iei o gustare sau să citești câteva pagini dintr-o carte.
Noaptea, este bine să așezi pătuțul bebelușului lângă patul tău, astfel încât să poți răspunde mai repede la nevoile sale. În timp, îți va fi mai ușor să-i „decodifici” plânsul micuțului tău.
Cum gestionezi plânsul bebelușului atunci când te simți copleșită?
E firesc să simți o ușoară anxietate când auzi strigătele copilului tău. La început nu le poți interpreta pe toate și este normal ca, dincolo de un anumit prag, să nu le mai poți suporta. Acest lucru nu înseamnă că nu îți iubești copilul!
Încearcă să rămâi calmă: bebelușul tău îți poate simți stresul, iritarea, anxietatea. Aceste senzații îl fac să se simtă nesigur și îi alimentează plânsul. Fredonează o melodie liniștitoare și leagănă-l ușor, vocea ta îl va calma.
Apoi urmărește semnalele lui ca să identifici cauza plânsului, vei vedea că asta îți va da putere și te va liniști. Este dificil la început, dar după câteva luni vei ști dacă îi este foame, dacă are dureri, dacă îi este somn sau dacă e doar nevoia de a fi în brațele tale.
În cazul în care plânsul bebelușului tău este anormal de intens sau prelungit și crezi că poate exista o cauză medicală, consultă pediatrul.
Dacă totuși nimic nu te ajută și simți că ai ajuns la capătul puterilor, lasă-l o vreme în patul lui, într-un loc sigur, și fă o pauză în altă cameră. Respiră adânc și încearcă să te relaxezi. Ia o carte, telefonează cuiva apropiat, limpezește-ți mintea pentru câteva minute și, mai presus de toate, încearcă să-ți recapeți calmul. Copilul tău va simți că te-ai liniștit.
Nu ezita să ceri ajutorul celor din jurul tău! Predă ștafeta unei persoane de încredere (partenerul, mama, sora, o prietenă) pentru a-ți acorda câteva ore de relaxare. Departe de a fi o slăbiciune, recunoașterea limitelor (pe care le avem cu toții) este o dovadă de putere.
Și cel mai important lucru: scapă de sentimentul de vinovăție, nu există un părinte perfect și cu toții cedăm la un moment dat când auzim plânsul bebelușului nostru!
Concluzii
Relația dintre tine și bebelușul tău se dezvoltă în timp și poate fi nevoie de câteva săptămâni pentru a găsi un ritm comun, mai ales că tu ești obosită după perioada sarcinii și naștere.
Fiecare nou-născut este unic, așa că este important să observi și să înveți să identifici cauzele plânsului și ce funcționează cel mai bine pentru micuțul tău, asigurându-te că atât tu, cât și el vă bucurați de această perioadă specială cu cât mai puține lacrimi și cât mai multă liniște.
